Iulia scrie despre lucruri diverse

Nu sunt un om foarte competitiv. Și totuși, de curând m-am gândit să particip la un concurs de bloggeri. Sunt mai emoționată decât mă așteptam, deoarece există un termen limită de înscriere și aproape că voi rata concursul, până când am realizat că trebuie să mai deschid și spamul de la mail. Ca să vezi, voi participa la competiția SuperBlog 2015. Urați-mi succes!!!!

În casă. Cum vremea de afară nu este prea prietenoasă în perioada asta, m-am gândit ce este de făcut pentru a evita plictiseala. Sau cel puțin a încerca. 1. Citește o carte. Carte reomandată: Toamna de Mons Kallentoft. 2. Un film sau un serial este binevenit oricând. Recomandare de film: High Fidelity.  Trailer  la un click distanță. Recomandare de serial:  The Middle . În prezent, numără 7 sezoane. 3. Să te apuci de un puzzle. Cu siguranță nu te vei plictisi căutând piese care să se potrivească între ele. Ca să nu mai spun, de satisfacția pe care o ai atunci când găsești piesele bune. 4. Numără bani. În cazul în care ai. 5. Este o ocazie bună să faci curat în casă. Plus, atunci când deschizi geamul să aerisești, vei constata că aerul este proaspăt. 6. Gătește ceva. Ce vrei tu. 7. Invită un prieten la tine și faceți lucruri împreună. Cu siguranță va trece altfel timpul. 8. Poți face orice vrei tu. Dedică-te ție sau celor pe care îi iubești. Nu te lăsa pradă plictise

Am revenit cu o nouă postare din seria Film versus carte. De data asta voi scrie despre alt gen decât romantic: HORROR. Stephen King este un autor marca horror, a scris cărți (mare parte din ele ecranizate) ca: The Shining, Misery, Cujo ș.a. Carrie, roman publicat în 1974, ecranizat în 1976 are ca personaj principal o adolescentă (Carrie) care nu primește educația de care are nevoie acasă, iar la școală este agresată de către colegele ei. Printr-un exces de furie interiorizată, Carrie își descoperă o putere aparte: telechinezia. Ca de obicei, mai multe nu vă spun, dar Carrie este un munte de putere paranormală, având capacitatea să distrugă un oraș întreg. Mie una personal nu mi-a plăcut foarte mult cartea, datorită unor elemente foarte sângeroase, dar și pentru faptul că este un horror psihologic. Filmul respectă cartea, iar alegerea lui Sissy Spacek în rolul principal este un adevărat succes, căci actrița se potrivește descrierii din roman. Un rol îl are și John Travolta, care e

Ceva foarte frumos am văzut astăzi. Dragoste. La un băiat și o fată de vreo 13-14 ani. Se îmbrățișau, povesteau și din când în când se sărutau. Mi-a adus aminte de mine și prima mea dragoste adevărată. Care face parte din viața mea și acum. Foarte frumos! Aveam și noi cam 13-14 ani când am început să ne vedem. Chiar dacă nu eram așa amorezați ca puștii de mai-nainte, cumva pe felie tot eram. De fiecare dată când îmi aduc aminte de zilele alea am fluturi în stomac și mă face să apreciez tot mai mult că este lângă mine mereu. Dacă am rezistat la testele timpului (aproximativ 7 ani în care nu am fost decât prieteni și ne întâlneam destul de rar), acum avem pe lângă timpul pentru noi, și o prietenie și o dragoste de care profităm la maxim. Am atât de multe cuvinte frumoase de spus, încât nu le pot scrie. Dar cu siguranță cei doi îndrăgostiți m-au inspirat astăzi. Să fiți iubiți!

Pățanie pe mine astăzi în autobuzul 17: aveam un rucsac uriaș cu mine deoarece trebuia să-l returnez cuiva și cum în atuobuz erau locuri libere am decis să mă așez la unul din scaunele din margine. Toate bune și frumoase până când în stație la Sanitas au urcat două cucoane (după atitudine le-aș numi de fapt babe grăbite), una cu o plasă în care avea o orhidee și cealaltă, care era în spatele ei și părea că mai are un pic și o ia la fugă. Locuri libere în 17 aproximativ: 25 - 30 de locuri (era lung). Cucoana cu numărul 1, a ținut neapărat să stea lângă mine. I-o fi plăcut moaca mea sau faptul că aveam un ditamai rucsacul pe genunchii mei. M-a rugat totuși frumos dacă poate să ia loc lângă mine și acum vine partea care m-a deranjat: nici bine nu i-am făcut loc că baba grăbită numărul 1 a dat să intre să ia loc și mă calcă cu tocul de la pantofi (dar mă calcă tată, nu așa la mișto) după care își aruncă fundul pe scaun și nu zice nimic, iar baba grăbită numărul 2 o împinsese ca să se așeze

Gata vacanța pentru copii. A început o nouă etapă în viața fiecărui elev, părinte și profesor: un nou an școlar. Îmi aduc aminte cănd am fost eu elevă. Cel mai mult mi-a plăcut în școala generală. Era greu cu trezitul dimineață, cel puțin până am crescut mai mare și aveam ore după-amiaza; apoi mă întălneam cu prietenii din cartier și plecam împreună (am fost colegă de școală cu majoritatea dintre vecinii mei copii). La școală, partea mea preferată era pauza când mă plimbam prin curte cu colega mea de bancă și admiram cum se jucau bascket sau handbal pe terenul de sport ceilalți copii. Îmi mai aduc aminte în clasa a cincea cănd am plantat un bob de fasole în vată cu apă și ce mândră eram, ca mai apoi să crească mare și să moară (o adevărată tragedie pentru mine atunci), că doar fasolea nu crește în ghiveci. Doar eram un copil. Fiecare început de an școlar reprezintă emoție. Poate voi fi și eu în viitor profesor, iar elevii îmi vor transmite emoția și energia lor. Le doresc tutur

Tot aud de ceva timp la televizor știri despre refugiați. Și de fiecare dată mi se face pielea de găină fiindcă oamenii aceia au fugit din calea războiului. Puțini dintre noi știu ce presupune cu adevărat să fie război în țara unde locuiești. Nici eu nu știu, nici nu e necesar, dar sunt sigură că mulți dintre ei sunt traumatizați. Pe mine una m-a impresionat faptul că acești oameni și-au luat avânt să plece din casele lor și încearcă să apeleze la alte țări pentru ajutor. Dar totuși, ce și-au imaginat? Când văd reportaje că stau claie grămadă prin gări sau se împing să urce în trenuri,sau văd oameni (în special copii)plângând, mă enervez și îmi aduc aminte că oamenii sunt oi. Doar că noi comunicăm prin cuvinte și ele prin beee..sau cel puțin așa se aude. Pe de altă parte, există și varianta că refugiații sunt teroriști sau că vor să-și răspândească religia peste tot. Nici chiar așa... Apoi am mai auzit că sunt state care nu vor să-i primească. Îmi pare rău că situația e chiar așa.

De curând, adică ieri, am urcat pe Masivul Piatra Mare. Nu am cuvinte să vă spun cât de special a fost. Urcatul pe munte este un lucru aparte care l-am descoperit acum 2 ani când am urcat tot pe Piatra Mare, dar nu am ajuns decât până la cabană. Anul ăsta am mers până în vârf. Muntele trebuie privit ca și casa ta: trebuie protejat (nu aruncați gunoaie, nu rupeți flori etc), dar și admirat: peisajele spun totul. Traseul nu este dificil, pot spune că și o fricoasă ca mine a ajuns sus, așa că și voi puteți! Lucruri care vă sfătuiți să nu le faceți: 1. Urcarea nu se face foarte târziu! Am văzut turiști care urcau  la ora 3 când se cobora, ei urcau. Ideal este să începeți să urcați in jurul orei 8 maxim 9 dimineața. 2. Îmbrăcămintea contează. Fără pantaloni scurți de blugi să vi se vadă bucile (da, am văzut pe cineva în zona 7 scări), fără teniși albi nou nouți sau șlapi (mi s-a ridicat părul în cap când văzut), tricouri 100% bumbac (da, am transpirat îngrozitor în ele și erau ude ca d

Vă scriu vouă fetelor, da, cele care citiți aceste rânduri și nu numai. Vă adresez aceste vorbe pentru că este un lucru care mă deranjează. În special pe Facebook. Știu că a iubi și a nu fi împărtășită dragostea e nașpa, dar uneori văd niște statusuri de 2 lei sau share-uri la bloguri în care numai femeile sunt importante.Unde vă e mândria? Trebuie să vă iubiți întâi pe voi și apoi pe alții, iar când e vorba de câte un băiat care nu vă vrea sau dacă tocmai treceți printr-o despărțire nasoală, treceți mai departe! Chiar dacă e greu, dar viața merge înainte! Sunt convinsă că sunteți frumoase, sănătoase și deștepte. Știu că puteți mai mult de atât! Cu drag, Iulia