Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2017

Cum m-am regăsit urmărindu-l pe Harry Potter

Imagine
Titlul poate pare copilăresc. Sau prostesc. În orice caz, trebuie să spun că am citit și vizionat toate cărțile și filmele ce au legătură cu lumea magică a lui Harry Potter.

Într-o zi am fost tristă. Mă cuprinse o tristețe care parcă îmi inundase sufletul. Cred că oricine a simțit asta la un moment dat, acea tristețe care nu mai dispare, dar important este cum se poate depăși. Și cred că o modalitate de a depăși momentele grele, poate ajuta.

Fiind tristă, am văzut la televizor că se redă seria filmelor Harry Potter și mi-am amintit de Dementori. Da, acele fantome negre care, dacă te întâlneai cu ele îți sustrăgeau cele mai frumoase amintiri și rămâneai cu dezamăgirile. Știu că Dementorii nu există, însă în ziua respectivă parcă mă întâlnisem cu unul. Și atunci mi-am zis: „trebuie să presar puțină magie și chiar de ce nu, să fac o vrajă”.
 Și am reușit. Asemănător lui Harry, am creat un patronus, care a fost însuși secvențele din film unde erau prezentate prietenia, loialitatea, răbdar…

Și psihologul plânge câteodată

Imagine
Mi-a fost foarte greu să scriu această postare. Nici faptul că o citiți voi, nu mă face să-mi fie mai ușor, dar știu că poate printre citititorii mei se va afla cineva căruia i se va părea utilă postarea sau cel puțin îi va da de gândit. Dar atenție: trebuie citit până la capăt pentru a înțelege!

În prezent lucrez ca și consilier școlar în Brașov. Majoritatea persoanelor cu care intru în contact îmi spun că sunt psiholog, deși am menționat de foarte multe ori că eu sunt pedagog, însă tot psiholog mi se spune. Probabil pentru că așa mă văd cei din jur. Dar asta nu mă deranjează în totalitate, pentru că oamenii oricum aleg de obicei calea cea mai ușoară pentru a identifica pe cineva sau pentru a-i găsi locul undeva.

Și plâng. Nu, nu cu lacrimi adevărate. Ci cu gândurile îmi plâng. Gândurile care mă întristează și mă fac să mă întreb dacă îi ajut pe alții atunci când fug după ei pentru a-i ajuta. Sau dacă mă rog de anumite persoane să facă ceva pentru a ieși dintr-o situație nepotrivită.…

Iarna

Iarna este cel mai dorit anotimp de unii dintre noi, pentru că este frig, trebuie să ne îmbrăcăm gros, să ne cremuim fețele, ca apoi să ieșim din casă să fim atenți la gheața de pe stradă sau la țurțurii de pe casă în timp ce ne îndreptăm înspre destinația dorită.

Iarna asta a fost una obișnuită (după părerea mea) pentru că am avut zăpadă și ger. În anii trecuți, iarna a fost fără zăpezi sau cu ninsori slabe.Îmi aduc aminte că în Poiana Brașov au fost ani când s-au dat doar cu tunuri pentru a avea zăpadă pentru turiști.

Au mai fost și cazuri când toată lumea (nu doar autoritățile) erau luate prin surprindere. Erau oameni care nu avea provizii, pe străzi nu trecea plugul și mașinile erau blocate de oameni care se hotărau că e cazul de o excursie în zonele cu viscol puternic.

Eu nu-mi aduc aminte în copilăria mea ca iernile să fie împroșcate cu atâta negativitate cum este acum. Nu știu dacă acest fapt se datorează ideii în care eram toată ziua la joacă și nu mă concentram pe banii chelt…

Cum am învățat să apreciez munca oamenilor

Imagine
Pentru că am promis că voi relata diverse experiențe din care am învățat câte ceva, îmi voi ține cuvântul și am să povestesc despre cum am învățat să apreciez munca oamenilor care lucrează în domeniul comerțului.

Totul a început în anul 2012 când am terminat liceul. Nu aveam curaj să mă înscriu la facultate și nici bani să îmi rezerv locul așa că mi-am căutat un loc de muncă. Am găsit relativ repede într-un supermarket din zona unde locuiesc. Candidasem pentru postul de casier. Toate bune și frumoase, însă locul de muncă nu era deloc pe placul meu: lucram în picioare, în curent, trebuia să fiu atentă la bani (care nu-mi ieșeau de fiecare dată) și trebuia să comunic mereu cu oameni morocănoși și enervați de statul la coadă. Era greu. Am plecat și am încercat să lucrez în alt loc, gândindu-mă că poate va fi altfel acum că știu să umblu cu banii. Ei, ce să vezi! Am nimerit într-un alt loc, unde nu lucram cu bani, dar căram cartofi și pepeni, iar colegele mele nu erau deloc drăguțe.

Apoi …

O altă față

Imagine
La mulți ani 2017! Vă doresc tuturor un an bun, plin de bucurii și sănătate!

Pentru că am trecut cu bine în Noul An și m-am dezmeticit după petrecerea de Revelion, mi-am dat seama că nu v-am scris de mult. Apoi am urmărit activitatea blogului din ultima perioadă, am analizat ceea ce am scris și feedback-ul primit de la voi. Astfel, mi-am dat seama că aș putea să-i dau blogului o altă față.

Dacă până acum am scris despre politică sau despre cum să fim mai bun, mai sinceri sau mai înțelepți, din weekend-ul ce va veni voi scrie despre anumite experiențe care au însemnat ceva și din care poate învăța oricine sau prin care mă poate cunoaște mai bine.

Pentru ca blogul să nu devină neapărat un blog de weekend, îmi puteți scrie pe pagina de Facebook a blogului experiențele voastre din care ați învățat câte ceva. Dacă experiența este interesantă, de ce nu, ea va fi publicată aici, bineînțeles va rămâne anonimă sau cu inițialele voastre. Cred că fiecare dintre noi poate avea experiențe frumoase…