Iulia scrie despre lucruri diverse

Voluntariatul a lăsat asupra mea o amprentă frumoasă asupra mea. Nu am făcut voluntariat într-un ONG extra mega cunoscut, dar am făcut într-un afterschool care m-a primit cu brațele deschise. Și știți ceva? A fost perfect. Am învățat foarte multe lucruri, utile pentru viitoarea mea profesie. Recunosc, dacă nu aș fi știut teorii de la facultate și sprijinul colegelor de la afterschool, poate că nu aș fi înțeles anumite lucruri, nu aș fi fost mai tolerantă sau mai „șmecheră” când ar fi fost nevoie (Mulțumesc!). Deși sunt oameni pe lumea asta care se întreabă cu ce te ajută voluntariatul, atât am să le spun: numai după ce încerci vei găsi răspunsul. Cel mai mult mi-a plăcut să fiu în preajma copiilor. Energia lor m-a provocat să continui, să nu renunț niciodată.

Azi-noapte nu am avut somn și mi-am amintit că acasă am filmul de la banchetul din clasa a VIII-a. Evident că m-a apucat nostalgia privind sala de la Aro Palace plină de baloane și de mese aranjate, de muzica anilor 2000 și de ținutele colegilor mei și ale profesorilor. M-am privit și pe mine, aveam cu 10 mai puțin și cu siguranță mai puține kilograme. Bineînțeles, nu doar eu arătam așa. Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost relația care era între profesori și elevi. Au fost profesori care au dansat cu elevii și invers pe diverse melodii: fie pe Amenaito (nu știu cum se scrie, doar cum se pronunță), fie pe Lady in Red. Ce m-a făcut să râd în timp ce am urmărit filmulețul a fost atunci când noi, copii de 14 ani, am dansat pe melodia „Ca la 20 de ani (fără griji și fără bani)”, dar și atunci când erau manele și majoritatea cântau din suflet. Din fericire a fost limitat. Apoi concursurile organizate, gen Miss & Mister, îmbrăcatul în hârtie igienică și renumitul joc cu scaune când