Treceți la conținutul principal

O amintire pe cinste!

Azi-noapte nu am avut somn și mi-am amintit că acasă am filmul de la banchetul din clasa a VIII-a. Evident că m-a apucat nostalgia privind sala de la Aro Palace plină de baloane și de mese aranjate, de muzica anilor 2000 și de ținutele colegilor mei și ale profesorilor. M-am privit și pe mine, aveam cu 10 mai puțin și cu siguranță mai puține kilograme. Bineînțeles, nu doar eu arătam așa.

Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost relația care era între profesori și elevi. Au fost profesori care au dansat cu elevii și invers pe diverse melodii: fie pe Amenaito (nu știu cum se scrie, doar cum se pronunță), fie pe Lady in Red.

Ce m-a făcut să râd în timp ce am urmărit filmulețul a fost atunci când noi, copii de 14 ani, am dansat pe melodia „Ca la 20 de ani (fără griji și fără bani)”, dar și atunci când erau manele și majoritatea cântau din suflet. Din fericire a fost limitat. Apoi concursurile organizate, gen Miss & Mister, îmbrăcatul în hârtie igienică și renumitul joc cu scaune când se dansează de jur împrejur și când se oprește muzica trebuie să te așezi pe scaun (jocul meu preferat la petreceri, trebuie să spun).

Mi-am amintit cu plăcere de anii mei la Școala nr. 8 din Brașov, cu siguranță va rămâne școala mea de suflet. Este locul unde am primit o educație pe cinste. Deși au trecut 9 ani, vreau să spun că îmi lipsește acea perioadă. Le mulțumesc profesorilor mei pentru ceea ce sunt astăzi!
Sper să nu se supere foștii mei colegi pe mine că am postat poza, dar este una din cele mai reușite.
Voi ce amintiri aveți din școala generală?
P.S: A fost minunat să privesc cum eu și iubitul meu (cel de acum) încercam să dansăm la un moment dat, deși eram stângaci în ale dansului.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,