Treceți la conținutul principal

Eu și Vodafone

Voi scrie acest articol, nu pentru a face reclamă negativă sau pentru a păta imaginea Vodafone România. Sunt clienta lor de prin anii 2000 și ceva (e drept, am avut și o mică pauză, după care am revenit).

Motivele pentru care sunt clientă Vodafone e faptul că totuși sunt mulțumită de cum funcționează rețeaua. Nu am avut niciodată abonament, deoarece m-a mulțumit întodeauna oferta cartelei. Când mi-am dorit mai mult, și mi-am permis am reîncarcat cu mai mult, când nu, nu. Foarte simplu până aici.

Dar ce mă deranjează cel mai tare, când e vorba de Vodafone, este faptul că modul cum sunt prezentate ofertele. Tot timpul este o manieră enervantă, mai rău decât pliantul de pe clanță de la ușa de intrare pe care îl lasă angajații pizzeriilor.

În general, primești SMS în jurul orei 7-8 dimineața. Adică practic ți se dă trezirea, în cazul în care nu ai făcut-o deja. De obicei, primesc mesaje pozitive cu chestii pe care mi le tot dau, de aceea, această postare nu este o anti-reclamă, sunt convinsă că toate rețelele mobile fac publicitate agresivă. Dar sunt situații la care v-ați fi gândit „hmm, poate ar trebui să trec pe la OPC”. Iar săpătămâna aceasta, un astfel de gând m-a dus, după o conversație cu o tipă, angajată Vodafone.

-Bună dimineața!
-Bună dimineața!
-Vă sun din partea companiei Vodafone pentru a vă prezenta o ofertă la cartelă, sunteți de acord să continuăm?
- Da.
- În regulă, trebuie să știți că acest apel va fi înregistrat.
(După care tipa trăncănește într-una despre o ofertă de reîncărcare cu 7 euro). - nimic rău până aici, mă gândeam că persoana respectivă încearcă să-și facă treaba, iar nu aș vrea să fiu genul acela de client, care fuge când vede o persoană cu o ofertă nouă pentru care acel om este angajat.
-Sincer, mulțumesc de prezentare, dar oferta nu este pe interesul meu.
- De ce? Aveți așa de multe beneficii! (începe să le detalieze).
- Mi se pare prea mult 7 euro.
- Cum să vi se pară mult? Pai dumneavoastră reîncărcați cu 6 euro acum, ce-i mare lucru un euro în plus? (totul era schimbat, față de până acum, iar eu m-am simțit ca la SRI).
Atunci a fost momentul, când practic am simțit nevoia să mă apăr și să-i explic persoanei respective că e decizia mea dacă mi se pare mult 6 sau 7 euro. Și am început să-i explic, după care a început să vorbească peste mine, iar discuția devenise un fel de piață de legume. Observând că nu are nicio șansă, s-a supărat (era furioasă la telefon) și-a luat la revedere și a închis.

Vă mai amintiți de gândul meu? Ei bine, nu a existat, deoarece m-a bufnit râsul.
Deci, rectific: nu este anti-reclamă, nici publicitate. Sunt în continuare client. Doar că am vrut să subliniez momentul exagerat. Sunt sigură că fiecăruia dintre noi ni s-a întâmplat cel puțin o dată.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...