Treceți la conținutul principal

Despre trup și suflet

V-ați întrebat vreodată ce sunt visele? Nu, nu aș vrea să dau o definiție dintr-un dicționar și nici să mă gândesc la ceva filosofic. Eu sunt sigură că v-ați întrebat, mai ales atunci când probabil, peste noapte, ați avut un vis legat de o persoană pe care o cunoașteți, iar când v-ați trezit ați stat pe gânduri: „sper că e bine”. Poate că unii dintre voi v-ați întâlnit apoi cu persoana sau poate auzit vreo veste despre ea.

De unde aceste cuvinte? Păi să vă spun....am fost la cinema, curioasă fiind de filmul Trup și suflet. Văzusem reclama la tv și mi s-a părut interesant. Prima dată m-am gândit că e un film romantic. Mda..prima jumătate de oră totul are loc într-un abator, iar angajații abatorului erau niște bârfitori care criticau o fată nou-angajată. Nimic nou sub soare până acum.

E adevărat că nou-angajata era de o ciudățenie incredibilă, până într-un moment când constatăm că ciudățenia este relativă și că nimeni nu trebuie subestimat. Filmul te face să treci prin filtrul emoțiilor: te poate face să râzi amar, să plângi, să te enervezi, dar și să iubești. Toate în 116 minute. Da, într-un final va deveni romantic, vă asigur.

Ce legătură au visele cu acest film? Ei bine, vă las pe voi să vă luați inima în dinți să mergeți să-l vedeți. E un film complicat, cu multe analogii și metafore ale vieții noastre de zi cu zi, pe care o conștientizâm sau nu. Până și abatorul are legătură cu viața noastră.


Să știți că nu este un film ușor de vizionat, dar îl veți înțelege dacă încercați să vedeți dincolo de fizic.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...