Treceți la conținutul principal

Poveste de iubire pe ritm de jazz

Da, o iau din nou pe calea romantismului...this is me..a very romantic person. 💓 Așa că am decis să scriu despre un film unic (o să vedeți imediat de ce spun asta) și anume: La la land.


Eu obișnuiesc să urmăresc câștigătorii de la Globurile de Aur, pentru că de obicei prezic ce filme urmează să primească Oscarurile.Iar printre câștigătorii de anul acesta s-a numărat și La la Land, un musical care îi au în distribuție pe Emma Stone și Ryan Gosling. Pe Emma o cunoaștem din filme ca SuperBad sau Easy A, iar pe Ryan din romanticul The Notebook sau Crazy Stupid Love (unde tot Emma i-a fost parteneră). Iar Emma fiind printre actrițele mele preferate, am decis să îi dau o șansă filmului. Atenție! Spoiler alert!

Pe durata celor 2 ore de muzică jazz, povestea celor doi artiști în căutarea succesului, Mia și Sebastian, te va face să zâmbești, să râzi și să plângi. Muzica trebuie savurată, nu ascultată în acest film, ca de asemenea și povestea de iubire dintre cei doi și dorința lor de a reuși în lumea spectacolului,  dorință îndeplinită până la finalul filmului, dar care bineînțeles costă. Îi costă însăși povestea lor pe care o veți retrăi alături de Sebastian și asta o face nemuritoare (unic, nu?).

La la land este pură emoție. Pe ritm de jazz.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...
5 comentarii
Citiți mai multe

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe