Treceți la conținutul principal

Studenție, studenție

Ei, s-a mai încheiat un ciclu din viața mea: studenția. Parcă acum 3 ani mă hotărâsem după 1 an de pauză de liceu să mă înscriu timid la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Brașov.
Vreau să mulțumesc tuturor persoanelor care m-au susținut și convins să merg mai departe: logodnicului meu Radu, doamnei dirigintă din liceu d-na Claudia Enache, părinților mei, dar și altor oameni dragi care au avut încredere în mine.

Anii de facultate au fost cei mai frumoși din viața mea de până acum: am întâlnit oameni frumoși cu povești interesante, persoane cu care am putut colabora cu drag și mi-am făcut prieteni (sper că pe viață!). Am reușit să dau tot ce este mai bun din mine în acești ani și le doresc profesorilor sănătate și studenți la fel de motivați ca mine să-i asculte și să pună întrebări atunci când predau.

Am avut examene ușoare, frumoase, dar și care au creat tensiuni și emoții interioare. Însă nu mă pot abține să nu fac o paralelă cu o piesă de teatru radiofonic inspirată după personajul Till Buhoglindă a lui Charles de Coster, un scriitor belgian și întrebările la examene ale unor profesori (au avut dânșii intenții bune, sunt sigură).

Till Buhoglindă, un bufon s-a gândit că este important să se școlească, așa că s-a înscris la o facultate. La examenul final trebuia să răspundă la 3 întrebări care urma să i le adreseze rectorul:
 - Domnule Till Buhoglindă, învățatule care este învățat, spune-ne te rog, câte ape se află în mările pământului? (în public se auzeau forfotele altor studenți care se întrebau de mările pământului).
 - Domnule Rector, în toate mările pământului se regăsesc râuri, lacuri și toate bălțile pământului. Ce, nu știați, domnule Rector?
- Bun, Till Buhoglindă, atunci spune-ne tu, cât de mare e cerul, de-a lungul și de-a latul, spune-ne tu Till Buhoglindă învățatule! (în sală un student: păi a măsurat cineva cerul?).
- Da, cum? Nu știți? Nici dumneata domnule Rector? Dar ce instituție reprezentați aici domnilor? Cerul..de-a lungul măsoară 1000 de stânceni! Pe lungimea lui este exact de 1000 de coți! (forfotă în sala, rectorul se înfurie).
- Till Buhoglindă să trecem acum la ultima întrebare: unde se află mijlocul pământului?
- Cum unde? Dar este chiar aici! Aici unde mă aflu eu, domnule Rector!

În final personajul Till, primește diploma de absolvire pentru că a răspuns la toate întrebările.

Concluzia este următoarea: în viața de studenție trebuie să facem față și profesorilor care ne provoacă. Le doresc tuturor studenților să traverseze o perioadă la fel de frumoasă sau chiar mai frumoasă decât am petrecut eu!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,