Treceți la conținutul principal

Înapoi din vacanță

Știu că nu am mai postat de câteva săptămâni. Am fost destul de ocupată cu examenul de titularizare (pe care l-am și luat), cu câteva plimbări și cu hotărârea de a mă înscrie la master.

M-am întors din vacanță mai odihnită și fericită. Încep să simt cum creativitatea vrea să fie așternută „pe hârtie”, așa că mi-ar plăcea să împărtășesc cu voi pe unde m-am plimbat.

1. București. Am început bine, nu? Deși, nu e prima dată când trec prin București, mereu mi-am dorit să văd mai mult decât trafic și semafoare. Din păcate, a plouat. În schimb, am putut vedea cât de repede se poate face o shaorma (sub un minut).
Ce mi-a plăcut: Arcul de Triumf, Palatul Parlamentului și rapiditatea cu care se face shaorma.
Ce nu mi-a plăcut: faptul că șoferii nu semnalizează și că traficul este aglomerat (nu vreau să știu cum e iarna) și străzile sunt nemarcate.


2. Peșterea Dâmbovicioara. Superb loc. Te fură peisajul, în special dacă mergi pe culoarul Bran - Rucăr e imposbil să nu te îndrăgoatești de verdele crud, vacile care pasc liniștite și de vulpile pe care s-ar putea să le întâlnești (i-am văzut doar coada).
Ce mi-a plăcut: peisajul rustic, șerbetul și siropul de fragi (pe care le găsești direct de la oamenii din loc), faptul că am aflat că a existat o specie de urs (care a dispărut acum mult timp) și a avut bârlogul în peșteră.
Ce nu mi-a plăcut: pe alocuri sunt gunoaie care nu păreau prea recente.
Cost intrări: 2 lei (intrarea în Parcul Național Piatra Craiului) și 8 lei (intrarea la peșteră).





3. Mânăstirea Curtea de Argeș. E păcat să ratezi mânâstirea dacă treci pe la Peștera Dâmbovicioara. Mânăstirea se află la 80 de kilometri, drumul pe care noi l-am parcurs (prin zona Câmpulung) nu a fost cel mai ok, dacă ești cu mașina personală e posibil să o strici, fiindcă sunt multe cratere (nu gropi); în sate drumul este asfaltat, dar între sate este dezastru. În fine, mânăstirea este o adevărată capodoperă: curtea este impecabil întreținută, picturile realizate în mânăstrire sunt considerate opere de artă, iar dacă nu treci fără să observi mormitele familie regale din România și moaștele Sfintei Filofteia, din nou, e păcat (aici nu mă refer neapărat la religie).
Ce mi-a plăcut: totul este curat, îngrijit, simți că ești într-o mânâstire, ceea ce în anumite zone ale țării, în mânăstiri nu vei întâlni această liniște.
Ce nu mi-a plăcut: nu poți vedea mai mult în micul orășel Curtea de Argeș.
Cost intrări: 2 lei în mânăsirea în care se află mormintele familiei regale și taxă foto în interiorul mânăstirii.




Locuri pe lângă care am trecut, dar probabil pe care mi-ar plăcea să le văd în amănunt: Câmpulung Muscel și Râmnicu Vâlcea, mai precis Căciulata. Nu mai știu exact motivul pentru care nu am oprit, probabil faptul că aveam niște obiective bine stabilite.

Cam asta a fost vacanța mea. Scurtă, dar frumoasă. Pentru următoarea vacanță, mi-ar plăcea să vizitez zona Maramureșului, iar dacă ați vrea să-mi recomandați și alte zone din România, sunt deschisă la sugestii și păreri.

Pentru cei care acum pleacă în concediu, le doresc să se bucure de el ca la carte și îi sfătuiesc să vadă mai mult decât un șezlong și o plajă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...