Treceți la conținutul principal

„Tinerii din ziua de azi”

De fiecare dată când aud pe stradă expresia „Tinerii din ziua de azi” mi se face pielea de găină. De obicei acest citat vine din gura unui frustat sau a unei persoane care nu suportă gălăgia din jur.
Deseori mi s-a întâmplat să aud asta.

O dată eram în autobuz. În stația de lângă un liceu au urcat un grup de puști de vreo 15 - 16 ani. Erau amuzați de o întâmplare petrecută la școală și rădeau în gura mare. Rezultatul? O parte din călătorii din autobuz dădeau ochii peste cap, dezaprobau sau chiar comentau printre dinți „vai de voi, tinerii din ziua de azi!”.
Într-o altă zi eram într-un supermarket, așteptam în zona bagajelor. La una dintre case, un grup de puști rădeau în gura mare de unul din membrii grupului că a cumpărat nu știu ce. În fața lor, o cucoană dădea ochii peste cap. Apoi, s-a îndreptat către zona bagajelor și mi-a spus: „ce e cu tinerii din ziua de azi? nu știu să se abțină de la atâta gălăgie?!”.

Ce au tineri din ziua de azi? Ce îi face diferiți de alte vremuri? De ce gălăgia lor a devenit un subiect atât de sensibil?

În adolescență tot ce îți dorești este să te distrezi. Vrei să depășești momentele în care nu știi ce e cu tine, ești mereu cu gândul la sexul opus și îndrăgostit, ți se pare că ești urât și plin de coșuri, iar școala pare să nu mai stârnească niciun interes. Și nu sunt neapărat hormonii de vină..

Adolescenții au nevoie de modele și de experiențe. Îmi aduc aminte că eu îmi doream să fac tot felul de lucruri, dar mă temeam să încep ceva pentru că mereu eram contrazisă, nu prea aveam susținători. Iar experiențe am avut foarte puține, ca de exemplu, nu am fost să fac voluntariat pentru că mă temeam că anumite persoane din jurul meu (pe care eu le consideram importante atunci) m-ar fi judecat și mi-ar fi spus că „muncesc gratis”, ceea ce eu nu credeam. Apa trece pietrele rămân.

Așa că „tinerii din ziua de azi” vor să se simtă bine, să petreacă timp cu prietenii (apropo, își testează limitele și prietenii), deci e nevoie de înțelegere. Nu-i poți educa dacă nu-i înțelegi. Apropo, între timp ne mai și schimbăm, dar trebuie să învățăm de la cei mai buni.
Știu că e stresant după o zi de muncă să auzi câteva guri care râd cu gura până la urechi, dar până la urmă nu e ca și cum ți-au lipit un bilet pe spate cu „dați-mi un șut!”.

Postarea asta nu e despre adolescenții distructivi sau huligani, ci despre cei care doresc să fie considerați parte importantă a societății.
Societatea în ziua de azi are o problemă: în loc să atribuie un loc fruntaș absolvenților de liceu/facultate, cei din jur se gândesc „oare mie cine îmi plătește pensia?”. În același timp te deranjează gălăgia lor, dar totuși te gândești că îți vor plăti pensia?

Dacă citiți acest articol nu o luați ca atare, ci gândiți-vă că este o altă perspectivă.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,