Treceți la conținutul principal

Vacanța visurilor mele

Întodeauna când spun vacanță, mă imaginez că stau pe un șezlong într-o rochie de plajă, cu o pălărie pe cap și beau un cocktail dintr-o nucă de cocos, bucurându-mă de liniște citind dintr-o carte. Par că vorbesc de țări străine, nu-i așa? Vă dau o veste bună: poți avea parte de un astfel de sejur și în România!

Tot ce trebuie să faceți, e să vă imaginați cum v-ați putea petrece vacanța la hotel la mare. Eu am să mă imaginez de data aceasta cum îmi petrec vacanța în bine cunoscuta stațiune Mamaia timp de trei zile. Hotelul Aurora Mamaia este locația pe care mi-am ales-o. Acolo mă cazez din prima zi,  pentru a mă asigura că primesc confortul dorit și primul lucru pe care îl fac atunci când ajung este să îmbrac costumul de baie, să îmi iau ochelarii și crema de soare, un prosop uriaș, bani de buzunar (de fapt, de cheltuială) și o carte și să fug spre plajă (că deh – suntem la mare).

Pe plajă, mă întrept spre nisipul fierbinte, îmi întind prosopul și nerăbdătoare mă întind la bronzat. În apă îmi place să îmi ajungă  până la genunchi, căci mă cam tem de valuri (când eram copil mi s-a spart un val în cap) și atunci mă bucur atât cât pot. Cel mai mult îmi place la mare să urmăresc copiii cum se joacă în nisip și încearcă să facă propriile castele la mal. Evident, ele se dărâmă, iar copilașii, atât de inocenți, plâng de mama focului. Mi se par drăgălași.

Apoi, după câteva ore petrecute pe plajă, m-aș îndrepta spre hotel, unde voi găsi un restaurant bun din Mamaia și voi servi niște pizza (mda...nu mă pot desprinde de vechile obiceiuri). După care voi profita de patul din camera de hotel și aș trage un bine meritat „pui” de somn. Iar seara nu m-ar opri nimeni și nimic să îmi petrec seara cu o distracție la piscină (că doar am venit la bălăceală).
A doua zi, aș merge să vizitez delfinariul din Constanța și m-aș plimba pe faleză. Aș savura o înghețată și aș face multe poze. Spre finalul zilei, m-aș întoarce la hotel să îmi termin cartea de citit, apoi aș face o vizită în satul de vacanță. În a treia zi de vacanță, aș petrece o zi la parcul Aqua Magic pentru a mă asigura că respect rețeta mini vacanței mele perfecte: distracție + relaxare.

Acum chiar mi s-a făcut dor de mare. E bine să fii pe culmile fanteziei! Dar, trebuie să revenim la realitate și trebuie să recunosc, mă simt mai relaxată. Și asta, pentru că, mi-a făcut plăcere să povestesc vacanța visurilor mele, iar eu sunt sigură că fiecare dintre voi are în mintea sa oaza unei mini vacanțe.

Particip cu acest articol la Spring SuperBlog 2017.


Iar acum o să închei repede – repede articolul, căci îmi pregătesc bagajele pentru Gala SuperBlog. Încă nu e oficial, dar îmi doresc foarte – foarte mult să ajung să îmi creez mini vacanța perfectă la Hotel Aurora Mamaia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...