Treceți la conținutul principal

Turiști americani (shity tourists)

Zilele trecute a apărut în presă un filmuleț postat pe Youtube cu doi americani care au vizitat România cu bani puțini.

Au călătorit cu CFR (bineînțeles, cu personalul), s-au cazat în camere în regim hotelier și au făcut cumpărături la LIDL și au servit cina la McDonalds. Ca mai apoi să spună că românii put, camera unde au fost cazați au gândaci și podeaua e murdară și că trenul e groaznic. Și toate astea au fost filmate și postate pe canalul mondial Youtube (nu voi posta filmulețele, căci nu vreau să le fac reclamă).

Postarea în presa online a celor doi turiști răutăcioși a strârnit controverse, iar românii care consideră că propria țară este într-adevăr așa cum o definesc americanii au început să se înmulțească ca ciupercile după ploaie. Dar mi-a plăcut la nebunie un lucru: că numărul de persoane lipsite de patriotism a fost mai mic decât al persoanelor care au considerat că cei doi americani au exagerat. Și cu toții au recunoscut că țara noastră nu e perfectă și că avem multe defecte, și totuși avem părți bune. Am vazut români care le-au scris în comentarii pe Youtube explicându-le că trebuiau să se informeze și că ceea ce au făcut ei nu este demn de un turist, cei doi au împărțit în stânga și în dreapta diverse jigniri.

Canalul lor de Youtube are ca temă călătoriile cu bani puțini în toată lumea, total independenți și neinformați, ceea ce evident duce spre nemulțiri și spre alegerea servirii meselor la KFC, MCDonalds, cumpărături în hipermarketuri etc. Așa că ce rost mai are să le dăm atenție?

Atâta știu, atâta fac. Însă noi românii trebuie să ne iubim țara. Avem nevoie de iubirea de țară pentru a putea să evoluăm. Doar așa vor funcționa lucrurile.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...