Rio

Eu sunt mare fană a gimnasticii artistice, în special feminine. Din 4 în 4 ani mă uit cu sufletul la gură pe TVR să văd cum sportivii noștri români evoluează printre alți sportivi din lume.

Urmăresc Jocurile Olimpice de când eram doar o puștoaică: mai precis de când era Andreea Răducan, Monica Roșu, Sandra Izbașa și Cătălina Ponor. După fiecare olimpiadă veneau acasă cu medalii și cu zâmbetul pe buze. Mândria noastră de români care ne urâm țara a crescut și am început să credem că sportivii noștri sunt niște cai de bătaie.

Ei bine, s-a întâmplat ca în 2016 să nu mai meargă treaba ca înainte. Oare de ce? Haideți să ne gândim...

1. Nu se mai investește în sport. Deloc. Și investiția nu e doar a statului, ci și a părinților care își înscriu copiii în cluburi sportive. Iar copiii trebuie să-și dorească să practice un sport. Acum este era tabletelor..

2. Așteptările pentru sportivii noștri sunt destul de mari. Dacă au experiență nu înseamnă că gata, automat vor veni medaliați. Trebuie să iasă din cap această mentalitate. Dupa vârsta de 20 de ani, practicând acest sport, riști foarte mult din punct de vedere medical. Aș vrea să aud păreri contra la acest argument..și dacă sunt înseamnă că persoana care mă va contrazice nu dă 2 bani pe propria sănătate.

3. În România, cel mai important sport este fotbalul în timp ce se scuipă semnițe.

Probabil că s-ar lungi lista..nu vreau să fiu mai acidă de atât..nu pot schimba eu lumea. Andrei Muntean trebuie susținut în continuare la finala de la paralele. Cât despre Cătălina și Marian..toată stima!

A! Să nu uităm de echipa de la scrimă, de tenis, haltere și canotaj. Și presimt că nu se vor opri aici!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Despre mine la 16 ani

Replici celebre ale profesorilor mei din liceu