O dată cu venirea primăverii, așa cu căldură, pomi înfloriți, alergia la polen care mi s-a reactivat si o schimbare de look, am găsit un film românesc care poartă nume de primăvară: „Ilustrate cu flori de câmp”.
Filmul este românesc, lansat pe vremea comunismului, unele surse spun că în 1974, altele în 1975. Tema filmului este avortul, interzis la aceea vreme (în ziua de azi am spune despre avort că ar fi bine să fie interzis, ce nu știu să folosească metode de protecție?). Într-adevăr avortul poate avea consecințe negative, dar pe atunci avea consecințe catastrofale. Nu doar că era interzis prin lege, dar nici metode de protecție nu existau. Din ce m-am mai informat, nici educație sexuală nu se făcea. Deci nada. Mai bine nu făceai sex.
Așa că femeile rămâneau totuși însărcinate, dar constatau că nu-și doresc copilul, așa că o luau pe calea ilegalității: încercau tot felul de lucruri neortodoxe pentru a scăpa de bebeluș. Unele dintre ele nu reușeau și nășteau copii cu dizabilități și deficiențe grave. Ca urmare, copilul tot murea, căci la azilele de „handicapați”nu existau condiții umane.
În fine, să revin la film, domnișoara Laura rămâne însărcinată cu un bărbat însurat, care evident nu-și dorește copilul. Așa că apelează la Didina interpretată de nimeni alta Draga Olteanu Matei pentru a face treaba murdară. Din nefericire, Laura moare și de aici situația devine cu adevărat tensionată (mai multe nu mai dezvălui - filmul merită văzut).
Deși titlul pare o poveste de dragoste la mare depărtare, ea este o metaforă a „copiilor din flori” cei concepuți/născuți din relații nepotrivite. Aceeași tematică o are și filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (după părerea mea, mult mai dur, nemușamalizat - depinde câte agreați să vedeți).
Ideea este că avortul este un lucru de nefăcut în viața asta, dar e o lecție pentru cei care credeau „că era mai bine atunci” (cred că frica și sărăcia sunt cuvintele cheie care au dus la creșterea numărului de avorturi ilegale). Acum doar s-a schimbat mentalitatea.
Filmul este românesc, lansat pe vremea comunismului, unele surse spun că în 1974, altele în 1975. Tema filmului este avortul, interzis la aceea vreme (în ziua de azi am spune despre avort că ar fi bine să fie interzis, ce nu știu să folosească metode de protecție?). Într-adevăr avortul poate avea consecințe negative, dar pe atunci avea consecințe catastrofale. Nu doar că era interzis prin lege, dar nici metode de protecție nu existau. Din ce m-am mai informat, nici educație sexuală nu se făcea. Deci nada. Mai bine nu făceai sex.
Așa că femeile rămâneau totuși însărcinate, dar constatau că nu-și doresc copilul, așa că o luau pe calea ilegalității: încercau tot felul de lucruri neortodoxe pentru a scăpa de bebeluș. Unele dintre ele nu reușeau și nășteau copii cu dizabilități și deficiențe grave. Ca urmare, copilul tot murea, căci la azilele de „handicapați”nu existau condiții umane.
În fine, să revin la film, domnișoara Laura rămâne însărcinată cu un bărbat însurat, care evident nu-și dorește copilul. Așa că apelează la Didina interpretată de nimeni alta Draga Olteanu Matei pentru a face treaba murdară. Din nefericire, Laura moare și de aici situația devine cu adevărat tensionată (mai multe nu mai dezvălui - filmul merită văzut).
Deși titlul pare o poveste de dragoste la mare depărtare, ea este o metaforă a „copiilor din flori” cei concepuți/născuți din relații nepotrivite. Aceeași tematică o are și filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (după părerea mea, mult mai dur, nemușamalizat - depinde câte agreați să vedeți).
Ideea este că avortul este un lucru de nefăcut în viața asta, dar e o lecție pentru cei care credeau „că era mai bine atunci” (cred că frica și sărăcia sunt cuvintele cheie care au dus la creșterea numărului de avorturi ilegale). Acum doar s-a schimbat mentalitatea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu