Treceți la conținutul principal

Viața are prioritate

Am așa o pată pe creier când aflu zi de zi că în Brașov, și nu numai, are loc câte un accident de mașină în care este implicată o trecere de pietoni, mai precis când o persoană este lovită de mașină pe trecerea de pietoni.

De cel puțin un an încoace a crescut numărul de accidente pe trecerea de pietoni, mai ales în Brașov. De căte ori se întâmplă un astfel de lucru și apare pe internet, toată lumea dă vina pe autorități; apar comentarii gen „câte accidente trebuie să se mai întâmple să se acționeze?”, „nu sunt limitatoare de viteză”, puneți semafoare!” etc. Din fericire sunt și persoane care atrag atenția asupra neatenției pietonilor, dar și a șoferilor.

Ei bine, într-adevăr și autoritățile greșesc atunci când aporbă mutării diverselor treceri de pietoni sau când se hotărăsc că este mișto să facem reclame la shaorme și mall-uri în zone neadecvate, în special în zone pentru pietoni.

Trebuie să admitem și faptul că șoferii nu încetinesc în preajma trecerilor (nu să oprească, ci să încetinească), ca să nu mai spun că mi s-a întâmplat sau am văzut soferi de pe prima bandă care opresc, iar cei de pe banda 2 sau 3 care trec de parcă nu există limite. Mai există cazurile în care văd pietoni care așteaptă la trecere de ceva timp și totuși nu opresc. Iar de cei care claxonează sau care tot fac semne să treci mai repede, nici nu mai spun.

De pietoni nici nu știu ce să mai zic..mulți nu se asigură pe trecere și se aruncă cu capul înainte. Cei care fug pe trecere nici nu mai am cuvinte. Și când văd că se mai trece neregulamentar, mor de-a dreptul.

Soluția cea mai bună ar fi, ca fiecare dintre noi să se pună în pielea celuilalt și să-și dea seama că nu e cazul să facă pe nebunul în trafic. Trebuie să încercăm totuși să fim mai disciplinați. Ce vrem să transmitem celor mici? De ce nu avem grijă de viețile noastre? Merită graba la serviciu/casă/instituții unde plătim facturi?

Apropo de asta: poliția din Brașov are o campanie frumoasă denumită „Viața are prioritate”, dar ce ar fi mai mișto, ar fi să stea la tot ce înseamna treceri de pietoni să mai spună și ei ceva oamenilor care nu sunt disciplnați în trafic. Nici pliante nu au împărțit măcar (glumesc sau poate nu).

Tot îmi doresc este să fac un filmuleț despre traficul brașovean, dar ba nu am motivație, ba nu am timp, ba mă gândesc că îmi trebuie aparatură. Poate mă ajută cineva, aștept niște idei, propuneri de colaborare. Viața are prioritate!

Comentarii

  1. În Brașov nevoia de a ajunge dintr-un punct A într-un punct B într-un timp decent ia făcut pe șoferi sa conducă agresiv, iar nevoia pietonilor de a trece strada ia învățat pe pietoni ca dacă nu se angajează în traversarea trecerii nu le acorda nici un șofer prioritate. E foarte simplu...
    Eu as vrea sa vad niște pasarele pietonale și un trafic mai fluent!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer, nu sunt de acord cu tine. Cred ca traficul este destul de fluent, iar in legatura cu diversele nevoi, cred ca putem discerne putin lucrurile.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...