Munca cu oamenii este grea. Este grea datorită multitudinii de personalități cu care te întâlnești, datorită vieții diferite a fiecăruia. Însă există și lucruri pozitive în muncă asta grea (ca orice altă muncă de altfel): atunci când ți se spune „mulțumesc”, „te rog” sau când ți se cere scuze atunci când este cazul, când cineva îți zâmbește, când comunică prin toți porii cu tine etc.
Cel mai frumos lucru, deși uneori să fim sinceri, cel mai nasol este să lucrezi cu copii. De ce spun frumos, de ce spun nasol?
Frumos este atunci când observi că ești privit cu interes, când ți se pun întrebări curioase, când e liniște și tu poți explica anumite lucruri, când îți dăruiesc un zâmbet, când te îmbrățișează (da, mi s-a întâmplat să fiu îmbrățișată de către copii), când sunt atașați de tine sau atunci când pentru unii dintre ei, ești ca a doua mamă etc.
Și ca orice lucru frumos, sunt și lucruri negative: atunci când ești jignit sau ți se răspunde obraznic, când există conflicte aparent de nerezolvat între adulți și copii, când se întâmplă să ai în clasă o persoană cu dizabilități, și îți este foarte greu să-l ajuți etc.
Suntem înconjurați de oameni. Suntem ființe sociale, nu putem trăi fără comunicare (în toate formele ei), deci automat vom colabora în diferite situații cu diverse persoane. Nu mereu este o plăcere, dar atunci când dăruiești dragoste și o primești inapoi, te simți fericit.
Știu că multă lume contestă ideea de a fi educator (nu mă refer la doamnele de la grădiniță) o chestie incredibil de nasoală, dar sunt convinsă că există și satisfacții pe care lumea le-a uitat sau nu le ia în considerare. Fiți pozitivi, chiar și când sunteți încercați, chiar dacă nu-ți vine să te gândești la lucrurile bune. Sunt lucruri care nu vin imediat, ci în timp.
Comentarii
Trimiteți un comentariu