Revenim la
famiosul Toni Delaco despre care vă vorbeam că a cucerit-o pe mama și cum am
devenit eu fan brânză. Ei bine, de data asta
am avut un vis. Se făcea că m-am întâlnit cu Toni la o fermă unde erau foarte
multe animăluțe pe o pajiște de un verde crud. Erau foarte multe văcuțe, iar
mirosul de bălegar îmi inunda nările. Eu eram îmbrăcată în costum popular și
aveam o margaretă în păr.
Toni era și el pe
acolo, se îndrepta spre un laborator lângă o casă foarte frumos decorată. L-am
urmat și am intrat înăuntru. Un miros puternic de brânză m-a izbit, iar Toni
exprima ceva acolo într-o limbă necunoscută. Pe cuvânt dacă priceapeam ceva!
Când colo Toni vorbea cu gura plină. Îmi tot zicea că încearcă tot felul de
rețete noi și că vrea să le testez și eu, să-mi spun părerea.
Prima dată mi-a
dat să degust o brânză cu un gust foarte ciudat. Imediat am scuipat-o într-un
șervețel, dar Toni nu s-a lăsat: am gustat vreo 200 de feluri de brânză, iar el
nu putea să își dea seama care e cea mai bună. Și mă tot solicita pe mine. Cum
minunile vin din Rai, degustând a 201-lea fel de brânză, m-am luminat la față.
Și apoi m-am trezit.
Acest vis m-a
tulburat așa că am plecat la cumpărături, căci acel gust de brânză din vis mi-a
rămas pe limbă. Ajunsă la raionul de lactate, mi-am dat seama că există aproximativ
200 de feluri de brânzeturi și că ar cam trebui să aleg unul. Uitându-mă mai
atentă, am pus mâna pe o brânză care nu mai era decât o ultimă bucată pe raion:
emmentaler. Hmm, se pare că o să pap ceva bun în seara asta!
Sursă foto: http://fanbranza.ro/quiche-lorraine-cu-emmentaler/
Particip cu acest
articol la SuperBlog 2015.
Comentarii
Trimiteți un comentariu