Treceți la conținutul principal

Un vis gustos

Revenim la famiosul Toni Delaco despre care vă vorbeam că a cucerit-o pe mama și cum am devenit eu fan brânză. Ei bine, de data asta am avut un vis. Se făcea că m-am întâlnit cu Toni la o fermă unde erau foarte multe animăluțe pe o pajiște de un verde crud. Erau foarte multe văcuțe, iar mirosul de bălegar îmi inunda nările. Eu eram îmbrăcată în costum popular și aveam o margaretă în păr.

Toni era și el pe acolo, se îndrepta spre un laborator lângă o casă foarte frumos decorată. L-am urmat și am intrat înăuntru. Un miros puternic de brânză m-a izbit, iar Toni exprima ceva acolo într-o limbă necunoscută. Pe cuvânt dacă priceapeam ceva! Când colo Toni vorbea cu gura plină. Îmi tot zicea că încearcă tot felul de rețete noi și că vrea să le testez și eu, să-mi spun părerea.

Prima dată mi-a dat să degust o brânză cu un gust foarte ciudat. Imediat am scuipat-o într-un șervețel, dar Toni nu s-a lăsat: am gustat vreo 200 de feluri de brânză, iar el nu putea să își dea seama care e cea mai bună. Și mă tot solicita pe mine. Cum minunile vin din Rai, degustând a 201-lea fel de brânză, m-am luminat la față. Și apoi m-am trezit.

Acest vis m-a tulburat așa că am plecat la cumpărături, căci acel gust de brânză din vis mi-a rămas pe limbă. Ajunsă la raionul de lactate, mi-am dat seama că există aproximativ 200 de feluri de brânzeturi și că ar cam trebui să aleg unul. Uitându-mă mai atentă, am pus mâna pe o brânză care nu mai era decât o ultimă bucată pe raion: emmentaler. Hmm, se pare că o să pap ceva bun în seara asta!


Sursă foto: http://fanbranza.ro/quiche-lorraine-cu-emmentaler/
Particip cu acest articol la SuperBlog 2015.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...
5 comentarii
Citiți mai multe

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe