Treceți la conținutul principal

Un vis gustos

Revenim la famiosul Toni Delaco despre care vă vorbeam că a cucerit-o pe mama și cum am devenit eu fan brânză. Ei bine, de data asta am avut un vis. Se făcea că m-am întâlnit cu Toni la o fermă unde erau foarte multe animăluțe pe o pajiște de un verde crud. Erau foarte multe văcuțe, iar mirosul de bălegar îmi inunda nările. Eu eram îmbrăcată în costum popular și aveam o margaretă în păr.

Toni era și el pe acolo, se îndrepta spre un laborator lângă o casă foarte frumos decorată. L-am urmat și am intrat înăuntru. Un miros puternic de brânză m-a izbit, iar Toni exprima ceva acolo într-o limbă necunoscută. Pe cuvânt dacă priceapeam ceva! Când colo Toni vorbea cu gura plină. Îmi tot zicea că încearcă tot felul de rețete noi și că vrea să le testez și eu, să-mi spun părerea.

Prima dată mi-a dat să degust o brânză cu un gust foarte ciudat. Imediat am scuipat-o într-un șervețel, dar Toni nu s-a lăsat: am gustat vreo 200 de feluri de brânză, iar el nu putea să își dea seama care e cea mai bună. Și mă tot solicita pe mine. Cum minunile vin din Rai, degustând a 201-lea fel de brânză, m-am luminat la față. Și apoi m-am trezit.

Acest vis m-a tulburat așa că am plecat la cumpărături, căci acel gust de brânză din vis mi-a rămas pe limbă. Ajunsă la raionul de lactate, mi-am dat seama că există aproximativ 200 de feluri de brânzeturi și că ar cam trebui să aleg unul. Uitându-mă mai atentă, am pus mâna pe o brânză care nu mai era decât o ultimă bucată pe raion: emmentaler. Hmm, se pare că o să pap ceva bun în seara asta!


Sursă foto: http://fanbranza.ro/quiche-lorraine-cu-emmentaler/
Particip cu acest articol la SuperBlog 2015.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...
5 comentarii
Citiți mai multe

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe