Treceți la conținutul principal

Eleganță și educație

Eleganță și mentorat. Asta transmite comunitatea Chic-Elite. Pentru cine nu cunoaște, casa de modă ELLIS este reprezentată de o comunitate bogată în simț estetic, empatie și care au priceperea de a îndruma, nu doar în a cu ce ne îmbrăca, ci în a și ne simți bine în pielea noastră. De a fi noi înșine. Haina nu face pe om.


Recunosc că nu prea am simț estetic în ceea ce privește îmbrăcămintea, dar cu siguranță știu că îmi aleg hainele în funcție de cum îmi este dispoziția în ziua respectivă. Și atunci când îmi planific ținutele pentru diverse evenimente, am grijă să mă simt 100% confortabil și eu însumi.

Cât despre eleganța interioară, pot spune spune despre aceasta că este în fiecare dintre noi prin gesturile, paraverbalul și verbalul nostru. Eleganța interioară, cât și cea exterioară se pot educa. Suntem liberi să alegem inclusiv eleganța. Noi trebuie să fim cei care vrem schimbarea.
Unei femei îi stă foarte bine să nu fie zgomotoasă, să aibă spatele drept, dar nu cu nasul ridicat în sus, să fie blândă, să-și exprime atât verbalul, cât și nonverbalul în situații potrivite și de ce nu, să își poarte hainele cu stil. Stilul nu înseamnă neapărat să porți un brand, ci să arăți bine și să te simți bine.


Așteptările pe care le am cu privire la o comunitate feminină deschisă către educarea eleganței prin mentorat se referă la înființatea unor cursuri de eleganță la care pot avea acces domnișoarele, doamnele  și doamnii de toate vârstele, dar asta în timp. Mi-am plăcea să particip la un astfel de curs cândva, ca mai apoi, să pot contribui și eu la răspândirea eleganței printre femei, chiar și printre bărbați. Ar fi ceva interesant.
Pentru mine este importantă eleganța, dar în același timp contează ca persoana să fie ea însăși. Astfel își arată frumusețea, iar educația oferă o altă lumină persoanei în sine.

Apropo de eleganță: zâmbește zi de zi, iubește-te, respectă-te, fii umană, adoră viața. Vei arăta mai elegantă decât crezi.

Particip cu acest articol la SuperBlog 2015.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...